Doamne-adeseori, cu lacrimi,
Pe genunchi în rugăciune,
Toate sarcinile mele
Înainte Ţi le-aș pune.

Dar când îmi aduc aminte
De chemările iubirii,
Vreau cu Tine să port jugul
Pe ogorul mântuirii.

Vreau prin lume să-mi port crucea
Cât o-ngădui pentru mine,
Să rămân pe calea-ngustă
Și să urc voios cu Tine!

Știu că numai drumul crucii
Are harul biruinţei,
Pentru sufletul statornic
La-ncercările credinţei.

De aceea azi, o Doamne,
Vin să-Ţi mulțumesc fierbinte
Pentru ce mi-ai dat pe cale
Şi-mi vei da de-aici 'nainte!

Pentru lacrima prelinsă
Pe obraz în rugăciune
Cu belșug de îndurare
Încât nici n-aş putea spune.

Iar când voi descărca crucea,
Sus, în cerurile Tale,
Dă-mi cununa de Iubire
Premiu, la sfârşit de cale!